Impactul promovatii tigarilor asupra fumatorilor

Impactul campaniilor de promovare a tigarilor

Impactul promovatii tigarilor asupra fumatorilor

Elemente comunicationale ale ambalajului

            Scopul acestei cercetări este de a identifica semnificațiile pe care le are fumatul pentru aceste două persoane, teoriile pe care și le expun despre experiența lor personală cu fumatul și motivele pe care le consideră ca fiind sursa acestei acțiuni, fie ele de tipul because of  sau in order to[1] .Voi  analiza tipurile de răspunsuri  și motivele pe care le expun cele două persoane intervievate, ale căror identitate va fi protejată prin folosirea inițialelor. Deasemenea, voi folosi această analiză, în scopul de a construi o serie de ipoteze .

            Voi folosi ca sursă inspirațională pentru analiza mea textul  autoarei Emily Margulies, The sociology of why I smoke: Theoretical Reflections on a Deadly Habit (2004) în care acesta face o analiză detaliată și trecută prin toate filtrele diferitelor perspective teoretice (funcționalism,conflictualism, interpretativism, etc.) a propriei experiențe cu fumatul, a discursului pe care și-l expune în ceea ce privește insemnătatea fumatului în viața sa de-a lungul timpului.

            Perspectiva din umbra căreia voi efectua această cercetare este una interpretativă. Aceasta este interesată de unicitatea și diversiatatea experiențelor umane, despre poveștile pe care și le spun oamenii despre ei înșiși și discursurile pe care le expun celorlalți cu care interacționează. Despre personajele pe care le interpretează, despre masca pe care o afișează în societate și imaginea pe care doresc să o proiecteze despre ei în ochii celorlalți, însoțită de o teorie cotidiană de justificare (Goffman, 1959).

            Punctul de la care pornesc în această cercetare este acela că fumatul este un fapt social, așa cu E. Durkheim il definește ca fiind exterior individului și care are o forță de al face pe individ să se conformeze unor norme sociale obiective. Fumatul în scopul de a fi acceptat într-un grup cred că este un exemplu sugestiv, deoarece individul nu se naște cu ideea de a fi fumător ci este învătat de societate că fumatul facilitează relațiile interumane dintre indivizii care îl practică, deoarece crește solidaritatea dintre ei, după cum se afirmă și în cel de-al doilea interviu, că numai un fumător știe cât de mult înseamnă când alt fumător îi oferă o țigară, sau un foc atunci când are nevoie; acest fenomen se produce și între indivizi străini care nu se cunosc, dar ei se recunosc reciproc ca făcând parte din același grup, al fumătorilor.

                Subiecții participanți la interviu  nu expun doar motivele pentru care fumează sau s-au apucat de fumat, ci ei îmbracă totul într-o poveste redată după un fir narativ discontinuu, în funcție de cum memoria afectivă generează amintirile, și alternează planurile narative între trecut, teoria pe care și-ospun despre ei, și prezent, discursul pe care îl prezintă pentru a-și justifica acțiunea fumatului. Aceste fiind date, voi evalua experiența subiecților cu fumatul ca un proces social, deoarece cred că fumatul este o acțiune, un simbol, un fenomen chiar, care intervine in viața individului în procesul de socializare primară, după cum spun și cele două persoane pe care le-am intervievat, că au văzut fumatul în familie prin intermediul genului masculin (tatăl, unchii) , apoi în grupul de prieteni, colegi, dar și în cadrul procesului de socializare  secundară, prin intermediu persoanelor pe care le vedeau în jur, nu neapărat cunoscuți cu care aveau interacțiuni.

            În continuare voi analiza separat cele două inteviuri, apoi voi compara rezultatele analizei pentru a identifica structurile ideal tipice predominante.

            Interviu realizat cu individul  A. (Anexa 2)

Structura narativă a interviului cu A. are trei momente principale: 1) inițiere, 2) rutinizare și 3) continuare. 1) Întrebat despre începuturile experienței cu fumatul, A.  povestește  o întâmplare de la 6 ani când a găsit o țigară a tatălui pe jos și a încercat să il imite. Mai rârziu, la varsta de 12 ani, A. deja conștientiza ce este fumatul, și a inceput să fumeze cu un prieten, fără ezitare, fiind fascinat de culoarea pachetului de Pall Mall și de cum putea  să scoată fum. Curiozitatea de a scoate fum l-a determinat în copilărie să încerce să confecționeze propriile tigări din hârtie și frunze de viță de vie, pe care le aprindeau.Inițierea în fumat se face prin imitarea tatălui, ca simbol al masculinițății, al maturității după cum și A. afirmă în cadrul interviului. Această fascinație pentru maturitate și masculinitate îl determină să își proiecteze imaginea în viitor prin intermediul obiceiului tatălui și a celor mai mari de a fuma.  Conform teoriei pe care o produce despre sine, A. nu era atras de acțiunea de a fuma ci de simbolistica fumatului, care pentru el semnifica ceva interesant, masculinitate, maturitate, erai cineva, simboluri pe care el dorea să și le atribuie imaginii sale. De aici rezultă foarte clar că pentru A. fumatul e o acțiune socială, eu un rol , un fel de a se juca de-a cei mari, cum afirmă la un moment dat in interviu că : n-o să cresc și eu mare?! N-o să ajung și eu să fumez?! Pentru acest individ, dar nu numai, fumatul e un paradox: este simbolul unui ideal tip de bărbat matur dar în același timp este un comportament deviant, condamnat social, pentru care era nevoit să se ascundă, să fumeze pe ascuns, departe de oricine l-ar putea recunoaște și spune părinților, să ascundă țigările sub pietre, și să dezvolte abilități de disimulare, minciună, economisirea banilor de pachet pentru a cumpăra țigări.

2) Rutinizarea fumatului apare în adolescență, când cercul de relații se mărește, locurile în care să fumeze devin mai accesibile, cum e discoteca, în care putea afișa acest rol și performarea lui atrăgea rezultate precum solidaritatea de grup, putând interacționa cu băieții mai mari, putea avea alături de ei statutul de oameni interesanți, atrgea fete, transmitea o imagine de maturitate, bărbație. Rutinizarea se mai produce și prin creșterea gradualăa cantității de țigări fumate: la vremea adolescenței câte o țigară la weekend,la discotecă și de la o țigară am ajuns la trei patru, pe urmă un pachet. În acest stadiu, respondentuul A. este la tranziția dintre fumat ca acțiune socială la fumat ca dependență biologică. Aceasta din urmă încă nu era conștientizată, de aceea, A. în discursul său o numește obișnuință.

3) Continuarea este stadiu în care respondentul A. conștientizează implicațiile fumatului în viața sa, însă, preferă să pună totul pe seama dependenței. În răspunsul de la intrebarea 17 el afirmă că fumatul l-a schimbat, atât fizic cât și psihic într-un sens negativ: Ca persoană, da. Foarte mult. Și fizic, și psihic. Pentru că ai altă stare, erai...nu știu, tot timpul te enervai, te afectează, te schimbi mult. Și în plus, fizic, stări foarte mari rău, obosești foarte repede, tot timpul ai probleme, și cu respirația, și mai multe; te afectează. În această etapă, fumatul își pierde rolul social și rămane doar o dependență biologică, care nu-i mai aduce satisfacțiile emoționale din trecut ci îl face să regrete afirmând că a fost ceva foarte rău făcut, care a fost făcut pe negândite, și n-am urmat sfatul altora să nu fumez niciodată. Ceva care îmi pare rău și o să imi pară rău toată viața. Întrebat ce îl face să continue acesta se justifică astfel: Dependența.Multă nicotină în sânge, stresul poate și din lucru, dar mai ales dependența,cel mai mult.Altceva nu știu dacă ar fi. Observăm că A. se dezice aproape total de pasiunea pe care o invoca la inceput, chiar și de obișnuința pe care o invoca în procesul de rutinizare, acum fumatul nu ma poate reprezenta decât motivul dependenței. Chiar și rolul fumatului de atenuare a stresului în muncă este pus sub semnul întrebării (poate). Regretul apare datorită faptului că nu poate renunța la fumat, de care își dorește să nu se fi apucat niciodată.

      În urma timpul acestui interviu, am mai putut observa repetarea obsesivă a cuvintelor interesant/ interesanți, ceea ce nu face decât să sublinieze rolul important pe care i-l acorda acțiunii de a fuma și a simbolurilor pe care aceasta le avea pentru individul A. Structurile ideal-tipice ce au putut fi identificate in acest interviu sunt: curiozitatea, obișnuința, renunțarea, reproșul, proiectarea unei imagini despre sine în societate.

      Idea inițieriii în fumat apare ca o acțiunde de tipul in order to, având ca finalitate satisfacerea nevoii de a proiecta o imagine mai matură, mai interesantă despre sine, mai apropiată figurii paterne și a celorlalți semnificativi cărora A. le atribuia valori și semnificații la care voia să devină solidar și la care să adere prin intermediul fumatului, ca mijloc de integrare in grupul țintă. Rutinizarea și continuarea sunt structuri ale teoriilor cotidiene de justificare de tipul because of  deoarece nu le mai ineteririzează (cum facea cu nevoia aderare la grupul țintă) ci le atribuie motive (stres, relaxare, nervozitate, senzații  ) și metamotive ( obișnuință, dependență, cantitate mare de nicotină în sânge) exterioare.

Interviu relizat cu individul V. (Anexa 2)

      Discursul prin care  V.  Își expune teoria despre experiența de fumător are următoarele momente: 1) inițiere,2) rutinizare 3) renunțare. V.  își justifică inițierea în fumat punând-o pe seama  curiozității, pentru că-și vedea tatăl și alți adulți fumând și îi inspira ideea de maturitate, masculinitate, deoarece era o acțiune performată de adulți. Însă, mai puternică decât curiozitatea a fost nevoia de  afiliere la un grup de prieteni mai mari, care mai încercaseră să fumeze, fiind o activitate de grup, pe care el îi numea ăia mai șmecheri. Deși a intrat în grup ca nefumător, a fost expus presiunii de grup, povestind în interviu că prietenii adesea îi spuneau atât lui, cât și altor prieteni neinițiați hai băieți, luați și voi! Tregeți și voi să vedeți cum e!  V. Spune că defapt aceste cuvinte i-au stimulat curiozitatea într-atât încât să incerce, să vadă cum e, iar mai apoi a fost incurajat și educat cu îndemnurile: trage! Fă așa...să vezi cum e așa...din interviu reiese că a acceptat cu ușurință norma grupului, deoarece dorea să fie în cercul lor, și se justifica spunând să fac și eu ce face toată lumea. La început, V. Credea că are control și spera ca fumatul să fie ceva ocazional, o acțiune făcută cu prietenii, la petreceri, la distracții, pentru a-și arăta afilierea și solidaritatea față de grup. Legat de acest lucru, R. K. Merton in teoria funcțiilor manidfeste latente și a disfuncțiilor explică modul prin care comportamentul lui V. Se justifică prin nesiguranța încercării de a se afilia la un grup țintă. Teama de consecințe dacă era descoperit de părinți era mare, ceea ce îi induce în subconștient sentimentul că face ceva ce nu e bine, după cum el povestește adesea în interviu.

2) Rutinizarea se produce fără ca el să își dea seama, după cum povestește adesea în interviu, și se trezește la maturitate, în jurul vârstei le 28 de ani că fumatul nu îl reprezintă, că sentimentul de vinovăție din copilărie revine , că fumatul nu mai e la fel ca în copilărie pentru că nu mai există grupul în care această acțiune avea sens, avea semnificații pentru el.

3) Renunțarea apare  datorită sentimentului că nu se mai identifică cu fumatul, că nu mai e aceași acțiune, pentru că grupulcei șmecheri de prieteni s-a destrămat, deci și norma de solidaritate a grupuiui, simțea că îl schimbase, că îi făcea rău, îi punea piedici  și hotărăște să se lase de fumat. După mai multe încercări, împiedicate de dependența biologică, reușește să se lase de fumat datorită bunăvoinței și cu ajutorul lui Dumnezeu.

Pentru respondentul V.  fumatul a fost un fapt social, o forță exterioară care i-a fost impusă de grupul din care dorea să facă parte, pe care el îl amintește în repetate rânduri folosind cuvântul anturaj. Discursul lui V.  prin care își prezintă teoariile de justificare a fumatului  aduce  cu un discurs structural-funcționalist, deoarece structura și natura grupului țintă i-a impus fumatul ca pe o normă socială de grup.

Motivația acțiunilor de tipul in order to este susținută de justificări precum afilierea la grup, să își însusească caracteristicile grupuiui, să fumeze ocazional la diferite ocazii pentru a interacționa cu mai ușor. Acțiunile de tipul because of  sunt motivate de obișnuința și dependența de fumat.

            În urma analizelor efectuate mai sus, propun spre testare într-o viitoare cerecetare  următoarele ipoteze, deoarece următoarele relații dintre variabile mi-au atras atenția și aș fi curiasă dacă sunt valabile. Variabile:

• Curiozitatea
• Diversitatea de mărci de țigări
• Pasiune pentru fumat
• Renunțarea la fumat
• Presiunea de grup

Ipoteze:

Dacă un individ fumază din curiozitate, atunci el este predispus să încerce o diversitate mai mare de mărci de țigări.

Dacă un individ fumează din pasiune, atunci renunțarea la fumat este percepută ca fiind mai dificilă decât în alte cazuri.

Dacă un individ fumează datorită presiunii de grup, atunci este mai probabil ca acesta să renunțe mai ușor la fumat odată ce presiunea de grup dispare.

            Așadar, fumatul nu este doar un viciu, este mai mult de atât, după cum dovedesc cei doi respondenți în intrerviurile lor. Fumatul este un fapt social, o normă impusă de societate, la care, indivizii reacționează și caută să o justifice prin semnificații proprii, specifice fiecăruia dintre ei, fiecare fumător internalizează norma și îi atribuie simboluri până în momentul în care rămân fără motive justificative subiective, moment în care apelează la metamotivele obișnuință și dependență.

            Parcursul sociologic al discursului teoretic despre fumat este foarte semnificativ în stadiul de inițiere, fază în care fiecare poaveste a fiecărui individ, care se identifică ca fiind fumător, este unică, este bogată în simboluri atribuite diferitelor acțiuni, interacțiuni, structuri sociale, sinelui și celorlalți semnificativi.

Anexa 1

Transcript interviu

Bună! Eu sunt Anca și fac o cercetare despre fumat pentru o temă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, și am nevoie să discut cu fumători sau foști fumători. În scopuri metodologice, acest interviu va fi înregistrat,ești deacord să discutăm în aceste condiții?

A: Da!

Interviul va dura în jur de 30 de minute, în regulă?

A: Sigur!

Mulțumesc pentru amabilitate și hai să începem să vorbim despre experiența ta ca fumător.

1. Care este părerea ta despre fumat?

A: Pot să spun că am o părere foarte proastă, despre țigări în primul rând; sun fumător de foarte mulți ani, și aș pute să spun la alții care-s mici sau care abia se apucă de fumat să se lase, să fie ...să stea cuminți.

1. Spune-mi despre începuturile tale ca fumător,când ai tras primul fum?

A: Aș putea să spun o aventură de la școală,aveam șase ani când am tras primul fum ?

Da.

A: Am...tatăl meu fiind fumător de foarte mulți ani, care acum s-a lăsat nu mai este, și eram curios și eu, de prima dată de când am fost copil mic , fumul de țigară, nu știu era o curiozitate pentru mine. Mi se păreau oamenii mai în vârstă, oamenii mai maturi , dacă fumau erau ceva, nu știu, foarte...mai, nu știu, interesanți sau nu știu, nu pot să dau explicații.

1. Unde s-a întâmplat să tragi primul fum și cum ai procedat?

A: Prima dată a fost, nu știu, aveam în jur de 12 ani, și eram cu un vecin, prieten mai mare, fiind la țară, avea țigări...și din curiozitate. A tras el din țigară, îmi dădea că na, vezi că e bună, și era interesant. Mai mult mă atragea culoarea pachetului de țigări, și țigările în general, pentru că mi se păreau mai interesante. Apăruse Pall mall, Mallboro, LM-ul, erau mai multe feluri de țigări, și la Pall Mall mă atrăgea culoarea pachetului, era roșu și albastru și mi se părea interesant să ai un pachet de țigări colorat acolo în buzunar. Nu știu,era o diferență intre...

1. De unde făceai rost de țigări?

A: De țigări, de unde puteai să faci rost? Îmi dădea mama de pachet la școală, puneam banii în buzunar, și strângeam, și la sfârșit de săptămână adunam de un pachet de țigări...și de acolo. Bine, că era un pachet de țigări, cred că-l aveam și trei săptămâni. Fiind la țară îl ascundeai pe sub pietre; da cam așa...două trei săptămâni aveai un pachet de țigări. Chiar dacă nu știai să fumezi la vârsta aia , nu știai să  fumezi țigara să zici că ești fumător atunci. Era mai mult curiozitatea. Scoteai fum. Și după aia a început cu timpul, la discotecă, una alta, câte un pic fumai, te întâlneai cu alții de vârsta ta, un grup de cinci șase, plecai departe să nu te vadă lumea, să nu te cunoască, fiind la țară lumea te cunoștea, nu puteai să ieși, decât ...intram pe terenul de fotbal, mai o țigară, era...când trăgeai un fum și inhalai tot fumul în tine atunci erai amețit, cădeai pe jos, parcă erai drogat sau ceva de genul, altfel nu aș putea să explic. Și după aia cu timpul, câte un pic, cate un pic, am luat-o în dependență, cam așa-s țigările.

1. Unde și când ai văzut primii fumători și cine erau?

A: Primii fumători i-am vazut de mic; era tata. Fiind fumător înrăit a fumat ani și ani de zile, la elam văzut prima dată cum am și spus, la șase ani am pus prima dată mâna pe o țigară, căel fuma și a aruncat țigara afară, și eu fiind curios am luat-o și eu să fumez ca el, dar aveam șase ani, și m-au prins. Erau Carpațiul, m-a prins, m-a chemat la el și m-a văzut cu tutun pe buză. Aveam de la pachetul de țigări, ca nu era cu filtru cum sunt acum; și de atunci am vazut și...cum am spus, mi se păreau interesanți oamenii care fumează, parcă erau ceva...știu eu?!

1. Cum au reacționat cand te-au prins?

A: Îți dai seama că erau uimiți amândoi, și fiind mic, nu mi-au zis nimic dar m-au învățat să nu fumez niciodată-n viața mea, și tot așa, că nu-s bune, că nu-s sănătoase,dar na! Din curiozitate, câte un pic, câte un pic, adolescența, parcă erai cineva când fumai, ieșeai la discotecă la paișpe ani deja erai...flăcău, și ți se părea că erai interesant, dacă fumai te plăceau fetele mai mult, sau ceva de genul ...și cam așa era. Asta a fost.

1. Care era părerea ta despre fumători înainte sp devii unul?

A: Despre fumători, cum am mai spus, mi se păreau foarte interesanți că cineva care fuma...că vedeam baieții mai mari ca mine , că nu știu, eu aveam 10 ani, ei aveau 19-20 de ani și fumau, nu știu, mi se păreau mai interesanți, mai barbați...atunci aveam o altă atitudine față de persoanele mai mari, mature, și tot timpul am zis: n-o să cresc și eu mare?! N-o să ajung și eu să fumez?!n-o să zică nimeni nimic și ceva de genul, că na, fiind mai mic nu aveai mine și conștiință ca acum, nu erai matur. Acuma dacă aș spune părerea mea, ar fi una foarte, foarte proastă.

            Care anume?

A: Cel mai bine ar fi să nu se apuce de fumat niciodată în viața lor!

1. Cum au aflat părinții tăi că fumezi și cum au reacționat? Că fumezi regulat, nu doar prima dată.

A: Prima dată m-a prins tatăl meu, eram...mă jucam barbut la țară (râde) și...am o soră mai mică , mult mai mică ca mine și a venit să ia napolitane, și eu jucam barbut și atunci m-a prins prima dată. Fiind la cârciumă în sat la țară m-a prins, el stătea în drum și se uita la mine și eu eram tot cu țigara în gură...acolo prins...jucam barbut cu băieții...și noroc de un alt prieten de al meu care l-a văzut și mi-a spus că...Apoi cu mama, prima dată am fumat de față cu mama când a venit fratele meu din armată, în permisie. Atunci am fumat prima dată; ea mi-a spus că decât să dau foc la casă mai bine să fumez de față cu ea dacă sunt fumător. Și cu tatăl meu după ce m-a prins atunci, la 20 de ani cred că aveam, pâna atunci m-am ferit de el, pe atunci deja lucram în țară, ei nu mai știau dacă fumez sau nu mai fumez și atunci m-a prins în fața casei și mi-a spus să nu mă mai feresc de el, că deja imi câștig banii mei, și-s pe responsabilitatea mea ...

1. Ce mărci de țigări ai fumat de-a lungul timpului?

A: Mărci de țigări? Mărci de țigări...ca să-ți spun așa...aș putea să spun că le-am încercat pe toate. Când eram la țară și mergeam la pădure , cu caii la 40 km depărtare de satul nostru, fumam și Plugarul atunci; am fumat și Winchester, și LM un an și ceva,cred că doi ani, după aia mult am fumat Kent 8,cred că 10 ani, și acuma în ultimul timp fumez Pall Mall,albastru, care mă atrăgea pachetul când eram în tânerețe (râde); acum...ce să spun?!merg cu astea, cu Pall Mall, mi se par nu știu, mai ușoare, nu știu care o fi diferența întreele, Kent 8 oricum fumam mai mult și mă simțeam rău de la ele.Acuma nu pot să stau să cântăresc între ele, nu știu diferența între țigări, toate care or fi, niciuna nu-i sănătoasă.

1. Ce rol are acum fumatul în viața ta?

A: Cum să spun eu ...rol?!Foarte mare! Fără ele nu pot să stau. Cu toate că ma chinui să mă las, niciodată nu pot. Am încercat, cel mai mult am rezistat 3 ore...să mă las de fumat.Cum să spun?!în meseria mea ca șofer, e foarte greu să te lași de fumat. Mergi n-on stop și zi și noapte, dormi 3 ore din 24 sau 4 ore din 24 maxim, păi e foarte greu să te lași de fumat. Singura ocupație pe care o ai când mergi la volan e să fumezi...și e foarte greu!plus stresul,fiind mașina mare tre să ai program, tre să ai toate alea, și e foarte greu. Ai controale, ai toate prostiile, amenzile-s foarte mari, tre să fii totdeauna atent...cum să spun?!țigara e ca și cafeaua acuma. E greu să fii să...e o dependență. E greu să te lași. Dacă am încercat, cum am spus trei ore maxim, deja te ia cu frisoane, cu toate alea și transpiri și te ia frigul, e foarte greu să te lași de fumat. Nu ma esti ca cum ai fost înainte, e foarte greu. De asta am și spus, pentru care apucă să încerce să fumeze acuma mai bine să le lase din timp, să nu fie prea greu pentru ei, cum am pățit și eu.

1. Povestește-mi întâmplări despre începuturile tale ca fumător.

A: Începuturi...începuturi erau de când mergeam de mici, mergeam la câmp, era toamnă, țin minte era toamnă, era târziu și eram curioși. Prima dată strângeam toate resturile de țigări de la magazine, cumpăram lumânare și chibrituri (râde), și încercam să fumăm din alea. Pe urmă frunze de vie uscate, cu hârtie și făceam țigări. Uite așa am început: câte un pic, câte un pic, curiozitatea aia de a scoate fum, și tot așa. Ba din frunze de vie, ba din frunze de răchită, eram câte doi, trei, ne puneam toți în jur, ne ascundeam undeva într-o groapă să nu ne vadă nimeni, pentru că dacă ne vedea ne cunoștea și ne spunea la părinți și luam bătaie; și tot așa, câte un pic, câte un pic, după aia la vremea adolescenței câte o țigară la weekend,la discotecă și de la o țigară am ajuns la trei patru, pe urmă un pachet și așa a început aventura fumatului.

1. Există vreo întâmplare care te-a marcat?

A: De la țigări?...nu. N-am avut întâmplări așa mai...care să le fi ținut minte, n-au fost chiar așa ceva special. Singurul lucru care mă uimește: toți fumătorii dacă merg la o petrecere sau ceva , și a doua zi, dacă au făcut exces de băutură, nu pot să mai fumeze; eh la mine e exact invers: nu pot să mănânc da pot să fumez,la ei e exact pe dos. Asta-i care mă uimește pe mine,altceva nu.

1. Ce ai simțit când ai fumat pentru prima dată?

A: prima dată? Prima dată...prima dată când am fumat aveai, nu știu, senzația de amețeală, parcă erai beat, beat la modul cel mai serios, aproape cădeai jos din picioare, na, cum sunt aurolacii pe stradă? De exemplu mergi în toate părțile și simțeai o amețeală așa mare.

1. Ce auzeai în jurul tău spunându-se despre fumat?atâr de bine cât și de rău.

A: De bine, nu cred că am auzit niciodată de bine, de rău mai tot timpul , toată lumea spune că se cheltuie mulți bani pe țigări, sănătatea ta este afectată, din cauza țigărilor și tot așa mai departe . De bine nu cred că am auzit niciodată.

Păi și când erai mic, atunci....?

A: Atunci era din curiozitate, mi se părea că...nu știu păreai mai matur, mai bărbat, erai șmecher, aventuri, curiozitatea, c-așa e la grup, cu mai mulți prieteni.

15 Cum erai privit de cei din jurul tău când ai început să fumezi?

A: De cei din jurul meu nu prea am fost privit că fumam mai mult pe ascuns, și care era în grupul care ne uneam, tot timpul eram toți fumători; toți încercam să ne învățăm, fumam toți la grup, nu prea ne-au văzut alți nefumători pe noi, fiindcă fumam pe ascuns să nu ne vadă părinții.

Dar voi cum credeați că sunteți dacă fumați?

A: Șmecheri, cum am mai spus, păream interesanți, aventuri, ne luam la grup mai multi...și hai să fumăm, alții erau care fumau de mulți ani, ne învățau și pe noi, ne duceam cu ei să învățăm și noi să fumăm, și așa era treaba.

1. Ce obiceiuri legate de fumat aveai?

A: Obiceiuri în ce sens?

Știu eu? Cum e cafeaua și țigara dimineața, sau...

A: Da. Bine prima dată nu era cafeaua că nu am băut mulți ani, chiar dacă fumam nu am băut până la 19-20 de ani cafea deloc, dar, obiceiuri era...la grup, când te întâlneai, fumai o țigară prima dată la săptămână, apoi când ieșeam la discotecă, sau când plecam la pește, sau nu știu...din astea, acuma este la cafea regulă, două trei țigări, plus din 10 în 10 minute altă țigară. Acuma e o obișnuință, nu mai e să fumez din curiozitate și astea, deja e dependență mare.

1. Cum s-au schimbat, dacă s-au schimbat, relațiile cu ceilalți după ce ai început să fumezi?

A: Relațiile nu s-au schimbat că eram, în grupul care în am fost, din 10 sau câți eram noi prieteni, dacă erau doi care nu fumau, în rest, fumam toți și nu au avut cu ce să se schimbe relațiile niciodată, numai că, când ajungi la dependență, și nu ai țigări, ești mai tot timpul nervos, stresat, și ai o stare de nervozitate, te enervezi foarte repede și ai nevoie de țigară, zici că țigara te calmeză, dar în rest așa, să schimbe relațiile, nu avea nicio legătură să afecteze relațiile.

Nici cu părinții?

A: Nu, nici cu părinții, că mult timp m-am ferit de ei, și când am început să fumez de față cu ei, eram mai tot timpul plecat și nu a avut cum să afecteze relația cu părinții.

1. Te-ai schimbat ca persoană după ce ai început să fumezi?

A: Ca persoană, da. Foarte mult. Și fizic, și psihic. Pentru că ai altă stare, erai...nu știu, tot timpul te enervai, te afectează, te schimbi mult. Și în plus, fizic, stări foarte mari rău, obosești foarte repede, tot timpul ai probleme, și cu respirația, și mai multe; te afectează .

1. Ce s-a întâmplat cu cei cu care obișnuiai să fumezi în copilărie?din punct de vedere al fumatului.

A: O parte din ei s-au lăsat de fumat, o parte din ei mai fumează și acuma. Din 10, 8 fumam, 2 s-au lăsat, care știu eu, restul fumează în continuare, foarte mult, cred că ca și mine, și na...mulți ne-am împrăștiat care prin România, care prin afară, prin toate părțile, și nu prea mai știu mai nimic; dar care sunt fumători, se chinuie șă se lase și acuma.

1. Cum îți organizezi timpul în funcție de fumat?

A: Timpul nu mi-l organizez, acasă mai rău, mi-l organizez, că nu am voie să fumez în casă, în schimb, dacă sunt șofer de meserie, plec tot timpul cu mașina, atunci fumez cel mai mult, și mai tot timpul fumez, fumez și în mașină, fiind fumător înrăit nu pot să mă las de ele și nu pot să-mi pun condiții să nu fumez în mașină. Și nu tre să-mi organizez nimic, fac în așa fel, dacă intru într-o clădire sau ceva, să fumez două țigări măcar înainte, să pot rezista o juma de oră- o oră, că altfel nu cred că am cum.

Dar înainte când nu erai șofer?

A: Înainte...lucram în alt domeniu, dar tot așa eram în exterior, nu eram în clădire , nu eram la birouri, nu aveam treabă. Și nu trebuia să imi organizez viața, să fac în aașa fel să și fumez.

1. Dacă n-ai fi fost fumător, astăzi, și ai intenționa să devii acum, care ar fi motivele pentru care ai face-o?ar fi altele decât în copilărie?

A: Nu cred că aș  mai fi încercat niciodată să fac șa ceva. Dacă aș da anii în urmă și mintea de acuma aș renunța total la țigări, nici măcar nu m-aș apropia de ele. Nici măcar n-aș mai fi curios să mai fumez. Nu știu, n-aș mai face niciodată așa ceva.

1. Ce te-ar face să renunți la fumat acum?

A: Deocamdată? Nu știu. Cred că nici doctorul nu ar reuși să mă sperie să mă las de fumat. N-aș avea motiv ...chiar foarte întemeiat. Când ești dependent e foarte greu când fumezi două pachete de țigări la zi e foarte greu să te lași de fumat. Nu știu. Să mă ții închis undeva, cred că înnebunesc!

Și ce te face să continui?

A: Dependența. Multă nicotină în sânge, stresul poate și din lucru, dar mai mult dependența, cel mai mult. Altceva ni știu dacă ar fi.

1. Cum privești acum experiența ta de fumător?

A: Ca o experiență foarte proastă. Ceva foarte rău făcut, care a fost făcut pe negândite, și n-am urmat sfatul altora să nu fumez niciodată. Ceva care îmi pare rău și o să imi pară rău toată viața.

Îți mulțumesc pentru interviu.

A: Cu plăcere.

Anexa 2

Bună, sunt Anca Iacob și fac o cercetare despre fumat, pentru o temă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, și am nevoie să discut cu fumători sau foști fumători. În scopuri metodologice, acest interviu va fi înregistrat, esti deacord să discutăm în aceste condiții?

V: Da.

Interviul va dura în jur de 30 de minute, e în regulă?

V: Da.

Multumesc pentru amabilitate și hai să începem să vorbim despre experiența ta ca fumător.

1. Care este părerea ta despre fumat?

V: Părerea mea despre fumat...nu pot să zic că este o părere...nici foarte bună...nici chiar atât de...nu știu, e ok?! Am fost fumător acum sunt nefumător, și din această cauză nu pot să dau o părere nici rea, nici bună. Na,tot omul fumează din mai multe cauze: altul fumează de plictiseală, altul fumează că s-a învățat și trebuie să fumeze că e fumător și i-a intrat instinctul ăsta. Și deci, despre fumat, acum ca nefumător nu mai am o părere chiar atât de bună dar, când fumam mi se părea că e bună acuma na...din partea mea, toți fumătorii sau nefumătorii...

1. Spune-mi despre începuturile tale ca fumător. Când ai tras primul fum? Unde se întâmpla asta, cum ai procedat, cu cine erai?

V: Prima dată, primul fum în viață l-am tras  când eram la o vârstă mai fragedă, cu anturaj, cu copii, cu colegi, ne jucam, vedeam și noi pe alții mai mari că fumau, eram și noi curioși să vedem cum...și din joacă, din una din alta, și noi am luat, am aprins o țigară, chiștoc, cum era pe timpul ăla, și am tras și noi să vedem cum e să scoți fum ca ăia mai adulți, mai mari. Din curiozitate, mai pe la o vârstă așa de 6-7 ani, cam atuncea am pus și eu, prima dată în viață, țigara în gură.

1. De unde aveai țigări?

V: Mai furau prietenii de la părinți din pachet, luam și eu de a tata, mai găseam cum aruncau ăștia mai în vârstă, fumătorii, piștoacele pe jos, procuram și noi ca să, era țigară să punem și noi să vedem cum e...să fumăm. Le tupileam pe ici pe colo, le ascundeam, puteam să dăm și foc la casă, asta era, încercam și noi atunci să vedem cum e, primadată în viața mea când am pus și eu țigara în gură.

1. Cum procedați, cum aprindeați? Cum...?

V: Cu chibriturile, ne mai ardeam pe la mâini, ne mai frigeam, și unul de la altul, atuncea când nu aduceam chibrit, că nu era voie când eram mici, mai fugeam în casă, aprindeam de la gura sobei în jar, până ajungeam înapoi la locul faptei se stingea trebia să ne ducem din nou înapoi, asta era, în timpul ăla.

1. Unde și când ai văzut primii  fumători și cine erau?

V: Primii fumători îți dai seama, tata fiind fumător, pe el l-am văzut prima dată, unchii mei, oameni,când am început să ies pe stradă, cu țigara... și na, de mic când am început să merg , să deschid ochii, să îmi dau seama, cam asta; tata, unchii, una alta, oamenii din jur când am început eu să realizez ce e aia fumat, când îi vedeam că fumează și eram curios.

1. Ce te-a atras ca să fumezi?

V: Prima dată m-a atras...nici eu...acuma îmi dau seama, că na, fumez din ...am fumat din prostie. Din na, din...anturajul ăsta de să vezi și tu cum e sa fii mai mai mare, să vezi cum îți stă cu țigara...

Deci curiozitate?

V: Din curiozitate.

1. Ce credeai despre fumat atunci când ai încercat prima dată?

V: Atunci când am încercat prima dată, nici eu nu realizam chiar ce înseamnă, până...o părere nu era nici prea bună nici prea...că nu știam în ce mă rezum, în ce stagiu ajung; că o să  o să fumez, că n-o să fumez, o să fumez numa așa de...ocazional, că na.

1. Ce rol avea fumatul atunci când ai început să fumezi?

V: Atunci când am început să fumez, fumatul avea un rol de...nu știu, mândrie, fudulie, parcă mai înaintam cu câțiva ani în vârstă, eram și eu mai mare, mai bărbat, nu știu, din curiozitate, din na. Să fac și eu cum face toată lumea , că majoritatea erau fumători, și din asta. Și te încadrai între ăia mai mari care fumau și...uite așa, anturaj și curiozitate.

1. Care era părerea ta despre fumători înainte să devii unul?

V: Părerea mea despre fumători nu era chiar foarte bună, la început când mi-am dat eu seama nici eu nu prea aveam așa treabă cu țigările, dar în anturaj am încercat și am ajuns și eu fumător ca și ei și nu era o părere nici rea nici bună, nici eu nu știam cum să dau note sau...

Deci nu-i admirai sau...

V: Nu.

1. Cum au aflat părinții tăi că fumezi și cum au reacționat?

V: Părinții nei au aflat că fumez...mă pituleam, fumam cu colegii pe ascuns, și de la țigări tușeam, au bănuit ei ceva, au simțit până m-au prins. Tata, într-o seară, eram la gașcă cu băieții, nu mă așteptam (era o oră mai târzie), să vină prin preajmă, și uite așa întuneric, eu la lumină el la întuneric, nu l-am văzut, m-a filat, a venit , am palmat țigara da...n-aveam ce face. De văzut m-a văzut clar că era de la 50 de metri cu ochii pe mine cum eu trag din țigară și n-aveam ce să mai zic, vedea că am fumat, și mă așteptam la  o bătaie strașnică dar am scăpat ca prin urechile acului.

Dar mama ta a aflat, i-a spus mamei tale?

V: A spus că o să-i zică, să vezi ce o să pățesc...smochina era mare, mă gândeam, amenințat am fost că dacă mă vede că fumez o mănânc aprinsă, mă gândeam că asta o să urmeze dar uite că tata fiind și el fumător și știind și el ce înseamnă , știa că a trecut și el exact ca și mine, făcând tot la fel, el m-a înțeles, mama ...am luat un pic de ocară, și am scăpat și de pasul ăsta cu fumatul că asta e .

1. Povestește-mi întâmplări legate de începuturile dale ca fumător, de spre primele fumuri, despre  boacăne...

V: Primele fumuri. Cu colegi deci, tot omul cam asta e, anturajul în viață începi să fumezi, eu nu fumam dar aveam prietenași, aveam colegi care fumau, fumători , care purtau tot timpul pachetul cu țigări după ei, noi puștani pe la o vârstă mai...13-14 ani, ei băieții cu țigara aprindeau , fumau, hai băieți luați și voi, trageți, vedeți și voi cum e, să vedeți cum...din curiozitate, luam.

Și unde vă duceați, cum reușeați să vă ascundeți?

V: Ne ascundeam în cel mai înfundat și mai pitit loc posibil, cât mai departe de oameni, să nu ne vadă, să nu ne spună la părinți, să nu ne știe nimeni că fumăm, na, noi eram sfinți, eram nefumători atunci. Și după asta, plecam, ieșeam, ne ascundeam, ne pituleam, fumam o țigară, două, ne întorceam înapoi de unde ...reveneam de unde am plecat, asta era, anturajul! Colegii: trage! fă așa! să vezi cum e așa! Mai tușeam, mai ...

Aveați vreun loc anume unde vă ascundeați?

V: Locul cel mai anume era unde, cât mai departe de oameni. Să nu ne vadă să nu ne pârască la părinți pentru că bătaia era ruptă din rai.

1. Ce mărci de țigări ai fumat de-a lungul timpului?

V: Păi la vârsta când am început eu, prima dată în viață când am pus țigara în gură era atunci Carpați-ul, că așa erau țigările pe atunci, Hollywood-ul, Asus, BD-u, și după asta, când m-am apucat de fumat la o vârstă mai așa la 14-15 ani, era Kent-ul, Mallboro, Pall Mall-ul...mai multe feluri. Snagovul era mai, cam la o vârstă așa mai ...Viceroy, cam toate felurile care erau.

1. Ce ai simțit când ai fumat pentru prima dată?

V: Prima dată când am fumat , când am tras primul fum ca un fumător, aveam senzația că îmi iau zborul, avea...tremura carnea pe mine, amețeam, pluteam parcă în aer, dacă stăteam jos nu puteam să mă mai ridic, deci...o senzație așa care mi-a rămas imprimată în minte prin ...ceva nu era în regulă, asta e. Urmăream totuși, mai fumam să mai facem ...să mai am din nou senzația.

1. Ce auzeai în jurul tău spunându-se despre fumat?

V: În jurul meu despre fumat , care erau nefumători vorbeau de rău, care erau fumători vorbeau numa de bine. Fiecare era cu grupul lui, care nu fuma nu îl suporta, care fuma, puteai să-i dai și un cartuș sau un pachet de țigări să fumeze era bucuros, vorbea numai de bine. Care nu, vorbea numai de rău: că miroase, că...

Și ce îți spuneau ca să te încurajeze să fumezi?Prietenii tăi cum te încurajau , cum te stimulau ca să fumezi și tu cu ei?

V: Prietenii ca să fumezi, na...când erau țigări toată lumea te încuraja să fumezi. Când nu erau țigări nu știa cum să o ascundă pe una care o avea în buzunar că o fumeze el sau fumam o țigară la trei inși sau la 4 inși, sau...

Dar îți descriau o anumită senzație pe care urma să o ai dacă fumai?

V: Nu, asta senzația o simțea fiecare pe pielea lui când fuma. Deci îți dai seama că fiecare simte ce simte el.

1. Cum erai privit de cei din jurul tău când ai început să fumezi?

V: Când am început să fumezi îți dai seama, poate de alții eram privit cu ochi buni, bine cu ăștia care eram în grupul nostru.

În ce sens?păreai...

V: Păream mai nu știu, mi se părea părea și mie sau așa mă vedeau și ei sau eu știu cum?! Ca fiecare, când esti la o anumită vârstă, când intri atunci în adolescentă, nu?cum se zice?na, te vedeai mai mare, erai și tu mai nu știu cum, prieteni care poate erau nefumători sau care te vedea că tu umbli cu țigara aprinsă, erai șmecher, erai mai na, ți se părea că ești mai matur, și acu na...

Te judecau altfel ?

V: De judecat acuma na, ăștia care erau nefumători poate, că na, eu vreiam să fumez, ei nu fumau, sau care erau nefumători...

Vă ascundeați de ceilalți?Adică voi fumătorii de nefumători.

V: Îți dai seama.Tot timpul. Noi umblam cu țigări, umblam să ne ascundem, dacă aveam câte o țigară sau câte aveam noi, sau un pachet îl bagam, îl pituleam să fumăm, ăștia erau mai...poate de asta ne și criticau, erau locuri poate unde noi vroiam să stăm să fumăm și ei...nu le plăcea mirosul și fumul de țigară și îi afumam și pe ei, sau tot timpul, îți dai seama, că na.

1. Ce obiceiuri legate de fumat aveai?

V: Obiceiuri. Asta depinde...(nu a înțeles sensul întrebării)

Stiu eu?! Dimineața la cafea sau...la petreceri sau...

V: Obiceiuri. Obiceiurile mai pe la începtut în cariera fumatului, mai pe la petreceri, la discotecă, la șouri, tot timpul unde eram mai...mai în libertate, mai ca să putem fuma, să fii singur cu colegii, să nu știe părinții. Iar dimineața prima dată când te trezeai țigara...dimineața după cafea și după astea obiceiul iară mai era, mai grav, după ce stăteai la masă , la fel iar cel mai grav obicei după ce erai la șpriț undeva cu prietenii, cu colegii, unde erai la distracție, fumai cum se fuma. Asta toți fumătorii o știu și asta era cel mai grav.deci...masa, dimineața și șprițurile, discotecile, astea erau cele mai grave.

1. S-au schimbat relațiile cu cei din jurul tău când ai început să fumezi?prietenii v-ați împărțit în două , fumători și nefumători?

       V: Da, într-un fel eram în două tabere.Fumătorii eram fumătorii care fumam toți care eram fumători. Nefumătorii rămâneau într-o parte și noi fumătorii ne dădeam și noi să fumăm într-o parte...Așa relații mai se simțeau, că se simte: care e fumător e fumător , cre nu e fumător nu suportă fumul, mirosul de țigară, n-a fumat, nu fumează, și într-un fel după ce eu mă duceam și fumam țigara afară, reveneam înapoi la discuții, tot timpul mi se reproșa că miros  a țigară dar a fost, asta e.

S-a întâmplat ca prieteni cu care ai fost foarte apropiat să slăbești relația din cauză că te-ai apucat de fumat și ți-ai făcut alți prieteni?

V: Nu ,cu prieteni așa cu prieteni de-ai mei nu mi-am slăbit...dar cu prietenele le-am cam slăbit ,tot timpul eram certat că fumam , să nu mai fumez, să nu ...nu știu, le vedeau ca pe . Am avut și prietene fumătoare. Băieții mă mai înțelegeau , mă știau, mă înțelegeau,mă lăsau să fumez țigara, asta e , nu am ajuns să-mi reproșeze , da ce prietenele da.

Dar părinții, ți-ai schimbat relația cu ei de când fumai sau a rămas la fel?

V: Cu părinții , na, când eram cuminte și nefumător, ca fiecare, erau mulțumuți. Când au văzut și  ei că nu am luat-o pe drumuri bune și nu e bine ce fac, dar asta e . Și-au schimbat și ei părerea , și eu mi-am schimbat-o despre mine. Nici mie nu prea îmi convenea, știam că am intrat într-un stadiu care nu e bun dar...până la urmă...la urmă a devenit o obișnuință cu ele(țigările) de la un anturaj, de la o glumă, de la una de la alta...și, na, până te obișnuești cu gândul, s-au obișnuit și părinții, m-am obișnuit și eu, și asta e.

1. Dar tu te-ai schimbat așa ca persoană, după ce ai început să fumezi?

V: Un pic, să zic, după ce am început să fumez, am simțit și eu că, na, când eram și eu...mai înainte să fumez eram mai liniștit, eram mai pașnic...dar după ce am început cu fumatul, ba dacă nu erau țigări deveneai mai recalcitrant, un pic mai agitat, eram și eu conștient că ceea ce fac nu e bine dar...n-aveam cum, asta e și...tot timpul fumătorii n-au fost bine văzuți niciodată, și nu...ceva am văzut , am simțit și eu pe pielea mea că ceva s-a schimbat, dar...

Dar în copilărie?

V: În copilărie...

Te simțeai altfel după ce ai început să fumezi?

V: în copilărie atuncea na, nu îmi dădeam seama, eram mai mici, fumam, nu fumam, mai mult ne prosteam, nu știam. La o vârstă mai înaintată am început să fumez ca un fumător .

Atunci era...na, eram tot timpul cu spaima să nu ne toarne, dacă ne prindea tata, mama...

Și obișnuiai să minți, sau să faci lucruri ca să te ascunzi, ai devenit mai altel ca să nu fii descoperit?

V: Evitam, mă coteam, ne ascundeam, ne duceam , ne pituleam, să strângem țigări să ...și îți dai seama , tot timpul erai cotit, erai pitit, să poți să fumezi, să poți să te desfășori, să faci treaba, s-o duci până la bun sfârșit, dacă aveai o țigarăsă o termini...

Și când veneai acasă cum te purtai ca să nu fii recunoscut?

V: Când veneam acasă, dacă mă trimitea să fac orice, mă duceam ca să nu stau să miros a țigară sau...fugeam primul! Chiar dacă mă mirosea, după ce făceam treaba poate mă mai ierta, mâncam ceapă, ne spălam de n ori cu apă, ne clăteam, dar fumul tot fum, țigara tot țigară. Miroseau și hainele de pe noi și tot.

1. Ce s-a întâmplat cu cei cu care obișnuiai să fumezi în copilărie? S-au lăsat de fumat, nu s-au lăsat?

V: Cei cu care obșnuiam să fumez eu, marea majoritate s-au lăsat ca și mine, o parte din ei n-au încetat și fumează și acum în continuare, ne mai întâlnem, mai vorbim, mai...eu sunt mai mândru că am reușit, ei au zis că nu poa să se lese, am înțeles că au mai ajuns și pe la spital din cauza la țigări, le-au mai rărit cică, dar...au greutăți, nu știu, probleme, dar mie mi-au spus mulți că nu pot să facă pasul ăsta, nu știu.

Și cei care s-au lăsat ?

V: Cei care s-au lăsat sunt ca și mine, sunt mai pașnici, mai mândri, mai veseli și...erau fumători înrăiți când erau mici, că ei m-au învățat și pe mine , care umblat tot timpul cu țigările și cu pachetul, și na...și uite așa ne-am luat în anturaj.

Și ei de ce s-au lăsat?

V: Ei s-au lăsat inaintea mea, de fumat.S-au lăsat. Au conștienizat și ei la o vârstă oarecare că ce am făcut noi în tinerețe nu e bine, fumatul dăunează grav sănătății, și uite așa s-au lăsat de țigări. Sau...au intervenit familii...copii...criza care e criză, și buna voință și au renunțat la fumat.

1. Dacăn-ai fi fost fumător niciodată, și ai fi dorit acum să te apuci, care ar fi motivele de acum pentru care ai face asta?

V: Dacă n-aș fi fost fumător, niciodată?

Te-ai fi apucat acum ca om matur, care conștientizează ce înseamnă fumatul?

V: Acum nu m-aș fi apucat, doar dacă să fumezi la o petrecere, să fumezi un trabuc, să fumezio țigară, să te bagi și tu în rândul oamenilor care fuează, să ...deci totul să faci dintr-o joacă cum ar veni. Nu fumezi ...

Ca să legi relații cu alții?

V: Da.să legi relații, să intri și tu în rândul ăla de oameni care sunt fumători, să te apuci să fumezi ocazional. La anumite momente...ești vesel, ești trist, ai memoria aia de când te apuci, și ai văzut că ai fumat o țigară tot timpul , parcă când ești vesel sau ești trist , ești undeva la o ananghie, să mai fumezi una, sau doar așa, să fumezi ocazional sau să te apuci să le iei în plin. Doar că na, asta...

Din cauza stresului te-ai apuca de fumat?

V: Da se poate și asta din cauza stresului , dar vezi că stresul ăsta devine obișnuință, că alții  care nu fumează , mănâncă, alții care fumează prea mult și...na, stresul duce la mai multe ...și eu unul acuma, din cauza stresului nu m-aș apuca, dar...știi cum e, ăști care nu au fumat, doar ăștia poa să se apuce că îi dau de gust. Eu care am fost fumător și care m-am lăsat , și am avut bunavoință și am putut să mă las de ele, nu m-aș mai apuca, mi-aș căuta alt hobby, alt jobb( se referă la viciu) să procedez ca să nu mă apuc de țigări. Aș face altceva.

1. Ce te-a făcut să renunți la fumat?

V: La fumat ce m-a făcut să renunț? Bunăvoință am avut, nu știu. Mi-am pus o ambiție...am fumat și eu timp de vreo 10 ani de zile, tot timpul am știut că m-am luat dintr-o prostie și a devenit obișnuință și, am vrut să mă las da nu putem să mă mai las că na, era greu, obișnuința, țigara, țigara, că mă las și nu m-am lăsat, a trecut un timp de câțiva ani buni, opt ani jumate nouă ani, am reușit să fac și eu o pauză de 4 luni, după 4 luni, tot la fel din prostie , un pic de strs, un pic de una alta, a luat una, am fumat pe a doua, pe a treia, pe a patra, am apucat țigările la loc, și după una an jumate, tot știam cât timp am fumat, după 5 ani după ce m-am apucat de fumat, am realizat că cee ce fac eu nu fac  bine ce fac, și tot am zis că mă las, anii au trecut , și am ajuns la stagiul ăsta ca ...fumător, am ajuns la punctul când am zis stop. Și mi-am pus o ambiție să mă las și eu, că toată lumea vorbea că dacă te lași trei zile și nu fumezi, te lași de tot. și am început și eu: am stat trei zile și nu am fumat, am văzut că se poate trei, am încercat-o și pe a patra, a cincea, o săptămână, a trecut o lună, douăluni, de acum  trei ani nu mai am de gând să le ai iau. Acum trei ani de zile, când m-am lăsat de fumat, înainte să implinesc anii, vârsta de 28 de ani, mi-am propus și eu: am zis că, băi, dacă o să stau, era data de 5 mai, eu împlinesc vârsta pe 9, mi-am propus, am zis că băi dacă stau până la ziua mea și ajung să implinesc anii , vârsta mea de 28 de ani, și nu fumez timp de trei zile până atunci, alea trei zile, înseamnă că mă las de țigări. Și uite așa am depășit, am prins curaj, m-am încurajat așa , poate și Dumnezeu, poate nu știu, și am stat alea trei zile și nu am fumat, când am ajuns și am văzut că  m-am ținut de promisiune, și am putut să imi depășesc stagiul că na, eram și eu fumător ca toți fumătorii, înrăit, am văzut că se poate, am avut trei zile alea, mi-am pus ambiția să cred că se poate o săptămână , tot timpul mă măcina ceva, tot timoul vreiam să mă las de țigări , să mă las de fumat, să mă las de fumat. Și atuncea a venit ceasul poate, și am văzut că se poate, au trecut două săptămâni, a trecut o lună, am început să mă simt si eu mai bine, îmi plăcea că eram mai...eram și eu mândru de ce am reușit. Aveam momente când mă luau, mă scuturau toți dracii , din toate părțile frisoane că imi venea să fumez, dar, imi puneam ambiția, și treceam alea câteva secunde, care imi venea fumatul și nu renunțam,mă duceam și îmi căutam altă ocupație de făcut, am văzut că se poate, am prins la curaj și uite că am ajuns în ziua de azi și nu mai fumez.

1. Cât de mulți prieteni de ai tăi fumau în copilărie?

V: Prieteni de ai mei , aproape, din băieții cu care am copilărit, am crescut, cam jumătate. Deci tot timpul ăia mai obraznici erau mai fumători, eram un pic mai destrăbălați, mai... își făceau de cap mai mult. Cam jumătate  din ei erau din ăștia mai șmecherași .

Tu în ce categorie te încadrai?

V: Prima dată eram în categoria la aia mai cuminți așa, cu anturajul mi-am găsit prieteni , aia mai șmecheri sunt ăia care fumează, și uite așa, când cauți să fii mai...să ții rangul la ăia și așa am ajuns fară să vreau...la toate chestiile astea.

1. Cum îți organizai timpul în funcție de fumat?

V: Timpul organizat în proporții când fumam: aveam momente când fumam trei țigări  la       zi sau patru, sau poate două, și aveam momente în care fumam într-o oră patru țigări. Când aveam poate treabă, sau îmi puneam eu ambiția să fumez mai rar, stăteam și două ore, și trei ore, fumam o țigară, lucram, terminam treaba, stăteam liniștit că știam că la a doua țigară am terminat ceva de făcut, am realizat ceva, se cunnoștea ceva, și vroiam eu să fumez așa un pic mai rar. Mă simțeam mai altfel, savuram o țigară mai cu poftă, mai cu gust, mai cu...și aveam momente când de exemplu la un șpriț , la un șou fumam poate într-o noapte un pachet jumate sau un pachet întreg sau na....depinde de cum te simțeai, de cum aveai tu cheful, dacă erai strest, erai nervos fumai mai mult, dacă erai mai calm, mai liniștit aveai de treabă, aveai de lucru , te îmbătai mai puțin...și depinde  de cum te organizai.

Îți luai pauze de fumat?

V: Da. Tot timpul când fumam , mă opream fumam țigara și apoi mă apucam înapoi de treabă, de orice era de făcut. Dar tot timpul când aprindeam țigara , șimțeam să stau pe loc să fumez.

1. Cum privești acum experiența ta de fumător?

V: Experiența mea ca e ca o aventură, trecută, trăită din viață, a fost o experiență, nu pot să zic că eu.... bună n-a fost dacă mă gândesc bine acuma, e o curiozitate, am văzut și eu cum e...a trecut, sunt mândru și bucuros că nu mai fumez, și asta e, tre să încrci în viață orice , și eu am trăit-o și pe asta, dar mulțumită lui Dumnezeu am scopat și asta e, a trecut și viața merge înainte.

Ok, mulțumes pentru interviu.

V: Cu plăcere.

Bibliografie:

1. Weigert, A. J. (1975). Alfred Schutz on a Theory of Motivation. The Pacific Sociological Review, 18(1), 83-102.
2. 2.       Margulies, Emily (2004). The sociologi of why I smoke: Theoretical Reflections on a Deadly Habit.
3. Durkheim, E. (1893). Diviziunea muncii sociale.
4. Merton, R. K.(1957). Social Theory and Social Structure. Glencoe, IL: Free Press, 1957, pp. 60 – 69.

---

[1] A. Schutz